E de aşteptat ca, în anul ce stă să înceapă, criza economică să se adâncească. Prognozele sunt extrem de pesimiste, iar ţările europene se zbat să găsească soluţii rezonabile pentru atenuarea efectelor devastatoare ale acestei crize. Nu există prea multe motive de speranţă, iar România este, în mod cert, deosebit de vulnerabilă.
Măsurile extreme luate de coaliţia de guvernare în ultimii doi ani creează iluzia unui relativ succes. Dar în nici un caz lucrurile nu stau aşa. Concedierile masive din aparatul bugetar (dublate de concedierile şi mai severe din sistemul privat), reducerile de salarii, eliminarea a numeroase programe sociale au creat o stare de fapt ce a ajuns la limita suportabilului. Actuala politică economică a guvernanţilor a avut un singur scop: invocându-se, cinic, protejarea interesului naţional au aruncat povara crizei pe spinarea celor mai defavorizate categorii sociale şi distrugând clasa de mijloc (abia înfiripată), un element fundamental al unei societăţi cât de cât prospere.
De aceea, alegerile de anul viitor au o importanţă crucială: va fi înlocuită actuala putere care, în mod evident, a luat decizii aventuroase şi foarte periculoase pentru întregul sistem democratic din România?
USL câştigă, PDL trece în opoziţie
Deocamdată, doar o iluzie. La urma urmei, o bătălie e câştigată doar atunci când se încheie. Sondajele dau o victorie confortabilă, iar din procentul de 50%, în mod eronat, s-a făcut un fetiş.
Evident că a reuşi să convingi jumătate din participanţii la vot să pună ştampila pe USL e o mare performanţă şi o şansă crescută pentru o guvernare coerentă. Aici e şi un război psihologic, în care USL a căzut cu o naivitate dezarmantă. Căderea coaliţiei din opoziţie sub 50% a generat dezamăgiri vizibile şi strigăte de bucurie în tabăra PDL. Desigur că toate calc
