Dacă am trăi şi acum sub regimul comunist, zilele acestea ne-am pregăti pentru venirea laicului Moş Gerilă, cel care, la începutul anilor '50, l-a înlocuit pe Moş Crăciun. Cel din urmă era perceput ca o ameninţare pentru conceptul ateist impus de comunişti. Dispariţia lui Moş Crăciun şi instaurarea lui Moş Gerilă e surprinsă cel mai bine de ziarele vremii, care în 1946 îi dedicau numere speciale lui Moş Crăciun, dar în 1949 îl uitaseră deja cu desăvârşire. Acesta este momentul în care Moş Gerilă a intrat în scenă.
„Unul după altul, autobuzelor diferitelor întreprinderi şi uzine din Capitală se opresc în faţa Facultăţii de Drept. Sute şi sute de copii ai oamenilor muncii coboară gălăgioşi şi plini de veselie. (...) Un Moş Gerilă, din placaj, mare aproape cât bradul de lângă el, stă aşezat în mijlocul curţii. Copiii se opresc o clipă în apropierea lui, râd şi bat veseli din palme". Acest fragment, din articolul intitulat „Eri a avut loc serbarea pomului de iarnă C.G.M. (nr. Confederaţia Generală a Muncii)", apărut în ediţia din 31 decembrie 1949 a ziarului „România liberă", surprinde una dintre primele apariţii ale lui Moş Gerilă.
La sfârşitul anilor '40, Moş Crăciun a fost izgonit din casele românilor. Ultimele sale zile de glorie au fost 25 decembrie 1946 şi 25 Decembrie 1947. Începând cu 1948, Moş Crăciun a mai venit doar clandestin, pentru că 25 decembrie a devenit zi lucrătoare. Oficial, fusese deturnat de la putere de Moş Gerilă, care venea însă pe 30 sau 31 decembrie. În acelaşi timp, Moş Crăciun prindea puteri în ţările europene vestice şi în Statele Unite, consolidându-şi poziţia de simbol al sărbătorilor de iarnă.
Ultimele zile ale lui Moş Crăciun
Iarna lui 1946 a fost ultima bogată în apariţii ale lui Moş Crăciun. Ziarele vremii încă îl aveau ca personaj central şi îi dedicau ediţii întregi. Numărul din 25 decembrie 1
