A murit de Ziua României, acasă, la 78 de ani. Un om ca el – retras, blând, reţinut în vorbe, dar un bun cineast şi pedagog – a fost deplâns de cei care l-au cunoscut şi i-au cunoscut filmele: prieteni, actori, regizori, critici, cinefili. Andrei Blaier – "Un om cu totul special, de o bunătate şi o înţelepciune ieşite din comun", îl caracteriza Florin Zamfirescu. "… un bun cunoscător al psihologiei actorului" – spunea şi Dorina Lazăr. Iar Mircea Albulescu dezvăluia că acest minunat regizor "se mai visa în spatele camerei de filmat".
Preţuia prietenia, iar uşa casei sale era mereu deschisă pentru prieteni. A lăsat o moştenire cinematografică valoroasă. A regizat filme de ficţiune şi documentare (în total vreo 40), a scris scenarii (şapte), a fost premiat. Opera sa cuprinde şi spectacole de teatru şi de televiziune, dar şi peste 200 de scurtmetraje.
A surprins prin: "Apoi s-a născut legenda" (premiat la Phnom Penh, 1968), "Ilustrate cu flori de câmp" (Premiul Asociaţiei Cineaştilor – ACIN, 1975), "Prin cenuşa imperiului" (Premiul ACIN, 1976), "Lumini şi umbre" (Premiul ACIN, 1982), "Bătălia din umbră" (Premiul ACIN, 1986). Titlurile peliculelor realizate de Andrei Blaier se regăsesc în dicţionare şi enciclopedii.
Aproape toate producţiile sale au fost incluse în "Larousse de film mondial". Din 1956, de când a absolvit Institutul de Teatru şi Film, şi-a "rostit" singurul crez: cinemaul. În afară de filmele menţionate mai sus, Andrei Blaier a regizat şi "Dimineţile unui băiat cuminte" (1967), "Cireşarii" (1972), "Fapt divers" (1984), "Vacanţa cea mare" (1988), "Divorţ din dragoste" (1991), "Crucea de piatră" (1993) ş.a. Printre actorii care au jucat în creaţiile lui cinematografice se numără Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Draga Olteanu-Matei, Coca Bloos, Horaţiu Mălăele, Dorina Lazăr, Mitică Popescu, Maia Morgenstern, Oana Pellea. @
