- Social - nr. 921 / 30 Decembrie, 2011 de Valentin Popovici Am mai trecut o cotitura si-am mai legat in vremi un nod, Am mai inchis ‘napoi o poarta si-am mai trecut peste un pod. Iar Timpul, scotocind desaga, o noua haina iar isi scoate. Un an s-a dus si altul vine, si toate-s noi si vechi sunt toate. S-a-ntors clepsidra vremii iarasi, stam la un prag de vremuri noi, Dar cine stie-n calendare daca mai sunt si alte foi? In sacul vremii pe golite, cate surprize ne asteapta? Si nu cumva, pe scara vremii, aceasta e ultima treapta? Cand Anul Vechi a dat salutul, avea o teama la apel, Caci Anul Nou statea in fata, dar nu vedea ce-i dupa el. S-a dat onor la schimbul garzii, dar mai solemn ca altadata, De parca anii, pe la vama, nu vor mai trece niciodata. Ne vin ravase din Scriptura, ca-n vremurile de apoi, Vor fi razboaie, boli si ura, si Anticristul printre noi; Ca-n multi iubirea si credinta se vor raci in sloi de gheata, Iar strambatatea si desfraul vor umple legile din viata. Dar iar ne mai sosesc ravase ca Dumnezeu e-Atotstapan, Ca-n mana Lui sta Universul, si toate doar prin El raman. Intr-o clipita hotarata, El va striga timpului: GATA! Si timpul va preda stafeta, ca sa inceapa judecata! Esti pregatit de intalnirea cu Marele Judecator? El vrea sa-ti dea prin har iertarea, sa-ti fie azi Mantuitor. Al vesniciilor Parinte, ce-a innoit un an pe cale, Vrea si pe noi sa ne-nnoiasca, pentru ospatul slavei Sale! REVELIONUL La cumpana dintre ani, de obicei se stabileste bilantul realizarilor si trebuie sa lasam in urma toate cele rele, cum se spune, pregatindune cu bucurie pentru un nou an, asa cum, in gandirea populara, in noaptea de Anul Nou se reia ciclul cosmic, se restabileste ordinea in intregul univers. Revelionul este un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace, ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, A