Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
"Mareşalul Antonescu a întrunit ieri Consiliul de Miniştri şi a făcut o largă expunere a celor constatate pe front, în Transnistria, în Basarabia şi în Bucovina. Un comunicat ne dă azi-dimineaţă în rezumat părţile esenţiale ale acestei expuneri. Mareşalul a găsit în toată armata un spirit excelent, la ofiţeri ca şi la trupă. Oamenii sunt bine echipaţi, bine hrăniţi şi voioşi. Dinapoia frontului, spitalele sunt curate şi bine echipate; şcolile bine organizate; bisericile au început să funcţioneze satisfăcător. Programul agricol în perfectă executare; cultivatorii au seminţe, maşini de arat şi semănat — totul se execută pretutindeni conform instrucţiunilor date. S-a lucrat bine la şosele, la poduri, la normalizarea căilor ferate. Funcţionarii îşi fac datoria...
Mareşalul Antonescu nu ne-a obişnuit până acum cu asemenea cuvinte de laudă şi de optimism, fără umbra unei rezerve. Ne obişnuisem dimpotrivă cu criticile lui severe, cu ameninţările şi cu înjurăturile... Ca să vorbească cum a vorbit ieri, din două una: sau că s-au schimbat toate în România — sau că a vrut să încurajeze, să îmbărbăteze opinia noastră publică atât de deprimată prin durata războiului şi prin vitregia vremii care ne ameninţă cu foametea...
Pe front, în unele locuri nemţii au luat ofensiva, astfel pe sectorul Central au încercuit o parte din Armata a 33-a sovietică şi au făcut 6 000 de prizonieri, cucerind 45 de localităţi şi distrugând peste 1 000 de cuiburi de atac inamice. Între 2
