- Politic - nr. 923 / 4 Ianuarie, 2012 Revenind la analiza retrospectiva a impactului relatiei si a coabitarii dintre religie si politica in spatiul populatiei semitice, vom sublinia faptul ca, de-a lungul istoriei, aceasta relatie, mai mult sau mai putin explicita, a contribuit la consolidarea statelor sclavagiste in perioada de trecere de la comuna primitiva la sclavagism. Spre exemplu, in scopul consolidarii puterii sale si a lichidarii tendintelor diferitelor ginti spre izolare, in cadrul populatiilor semite, Solomon a inaltat in cinstea lui Yahve un Templu la Ierusalim, care trebuia sa devina un simbol al unitatii si armoniei tuturor fiintelor lui Israel. In scopul intaririi statului sclavagist iudeu, preotii din Ierusalim au inceput sa le insufle iudeilor ideea ca Yahve este divinitatea suprema, iar templul din Ierusalim, principalul lor sanctuar. Din acest punct de vedere, refacerea Israelului lui David si Solomon nu trebuie interpretat ca o simpla aventura politica eliberata de orice conotatie religioasa, ci, dimpotriva, un eveniment datorat vointei lui Dumnezeu-Yahve, care avea ca finalitate reconstructia Templului. Vom continua acest periplu istoric al rolului religiei in politica israelitilor, in mod deosebit al lui Yahve si cel al profetilor, care nu au facut altceva decat sa-i confere acestui Dumnezeu, de mai tarziu, un statut si o trasatura transcendenta, adica sa-L dematerializeze si impersonalizeze, Slava Lui fiind regasita atat in cer cat si pe pamant. O asemenea viziune este regasita la cei mai multi profeti, asa ca nu-i vom putea analiza pe toti. Ne referim la Isaia, care a avut un rol deosebit in religia crestina de mai tarziu, prin profetiile sale. In viziunea lui Isaia, al carui nume era o derivatie profetica din Yesayah, care insemna "Domnul este mantuire”, erau profetite multe realitati virtuale legate de viitorul lui Israel si al omenirii,