Recent, Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a criticat tendinţa băncilor de a transfera ineficienţa lor asupra clienţilor: "Încărcarea costurilor de creditare cu tot felul de cheltuieli ale băncilor, acoperite printr-o concurenţă imperfectă a sistemului financiar-bancar, se va tempera. De ce băncile pot să paseze asupra clienţilor, uneori într-o adevărată inconştienţă, costurile unor lipsuri, care uneori le aparţin, în ceea ce priveşte organizarea internă sau evaluarea greşită a unor riscuri? (...) E posibil pentru că concurenţa nu este suficient de puternică şi nu este dată de numărul de bănci", a spus guvernatorul.

Unii bancheri au încercat să susţină contrariul. Însă Guvernatorul avea dreptate. De ce?

În primul rând, aşa cum scriam în urmă cu un an într-un articol în ZF, unii bancheri pot să reclame costuri administrative mari, dar acestea nu sunt determinate de clienţi, ci de incapacitatea lor de a realiza o gestiune optimă a activităţii bancare.

Atunci când un bancher transferă asupra contractelor de credit în derulare costuri administrative de 4% dintr-o marjă de dobândă de 9% şi mai aplică şi un comision de administrare de 0,5% lunar la soldul creditului înseamnă lipsă de orizont şi de responsabilitate a propriei activităţi. Dacă ţinem cont şi de faptul că marjele fixe mari îi afectează în special pe clienţii care sunt captivi în băncile respective, întrucât nu pot să-şi refinanţeze creditul din cauza scăderii veniturilor sau a valorilor imobilelor ipotecate, atunci ne dăm seama de practicile incorecte şi de lipsa de etică a unor bănci. Aceste bănci, în dorinţa de a-şi mări profiturile şi de a-şi majora cotele de piaţă, au sacrificat calitatea portofoliului de credite, iar acum transferă pierderile din creditele neperformante asupra creditelor bune aflate în derulare. În al doilea rând, ce uită deliberat să ne spună aceşti bancheri este faptul