Mai sînt cîteva zile pînă la Crăciun (acum, cînd scriu articolul) şi ce moment mai bun să (re)văd cum a fost anul ce se va fi terminat, cu zoom pe episodul filme româneşti distribuite pe marile & autohtonele ecrane. Şi chiar aşa, cum a fost? Am plîns, am rîs, a rămas vreun film memorabil? Pînă la producţiile propriu-zise, anul trecut a fost trist... Alex. Leo Şerban, Viorica Bucur, maestrul Ciulei... Ne-au rămas amintirile, filmele, întîlnirile şi locurile goale pe care fiecare cinefil le vede în ideala lui sală de cinema.
Sala goală, în continuare, ar fi principala şi obsedanta constantă a cinematografiei româneşti. Aveţi chef de plîns, sau de rîs, depinde cum priviţi site-ul Box Office Mojo, secţiunea România şi clasamentul încasărilor pe 2011. Nu locul întîi mă interesa, cel puţin nu acum, ci cum stau „ai noştri“. Primul, sau... prima (de ce-aş mai pune ghilimele...) e pe 54, Naşa (regia Virgil Nicolaescu şi Jesus del Cerro, 147.834 $), pe 75 Ursul (regia Dan Chişu, 56.014 $), pe 78 Bună! Ce faci? (regia Alex Maftei, 36.534 $) şi aşa mai departe, finalul zornăind de... 46 de dolari. Adică, fără glumă, e chiar finalul clasamentului acestui site, locul 117. Nu vă spun numele filmului. Poate sînteţi curioşi, oricum nu e, deloc, o catastrofă.
DE ACELASI AUTOR Privirea corigentă Îmi place sau nu-mi place? Că de n-ar fi (fost), nu s-ar povesti Cel mai fericit spectator din lumeSar spre finalul lui 2011, la cele patru zile petrecute la Reykjavik International Film Festival (RIFF 2011; mulţumiri ICR şi ICR Londra pentru invitaţie), cu Visul lui Adalbert (regia Gabriel Achim) în competiţie pe care, sorry, nu l-am văzut, la care adăugaţi Romania in Focus, plus Adrian Sitaru invitat ca Emerging Master, cu o trepidantă petrecere românească (obligatoriu cu palincă) mixată de Nico de Transilvania. Am făcut saltul acesta pentru un motiv simplu, pe care-l cunoaş