Unul din marile mele regrete este ca n-am cunoscut-o personal pe Mariana Şora, aceasta mare doamna a literelor romanesti, trecuta acum in lumea celor drepti. Dar i-am citit eseurile si memoriile, am fost fascinat de orizontul filosofic al scrierilor ei, de capacitatea de a uni fragmente disparate intr-un intreg explicativ coerent in care Ratiunea se intalnea cu alte zone ale cunoasterii umane, fara gelozie si fara suspiciune. Inainte de a o citi Marthe Robert pe tema Kafka, am citit, cred ca era in 1969, prefata Marianei Şora la “Castelul”. Acel text mi-a ramas in memorie pana azi, cred ca as putea cita oricand unele fraze de o intensitate metafizica greu de egalat. Kafka-ul meu ramane cel despre care a scris Mariana Şora.
Nascuta “in preajma Revolutiei”, la Budapesta, formata la Timisoara, Bucuresti si Paris, traind dupa 1977 in Germania, editor, critic si istoric al literaturii universale, in primul rand al celei germane, doamana Mariana Şora a fost una din sursele de inspiratie ale grupului “A Treia Europa” din Timisoara, initiat de Adriana Babeti, Mircea Mihaies si Cornel Ungureanu. Renastea astfel, in Banat, in anii 90, memoria unui multiculturalism refulat si reprimat, a unui Cosmopolis ingropat de catastrofele veacului camerelor de gazare si al lagarelor comuniste. Memoriile Marianei Şora vorbesc despre visuri, agonii, nevroze, ruine, identitati vatamate si rani deschise, despre o lume pierduta si pe care ne obstinam sa o regasim. Mariana si Mihai Şora sunt si vor ramane repere ale constiintei libertatii in cultura romaneasca, spirite pluraliste, ostile ingustimilor si reductionismelor de orice fel. Public aici frumoasele randuri dedicate de profesorul Aurelian Craiuţu de la Universitatea Indiana in memoria distinsei ganditoare care a fost Mariana Şora.
La despartirea de Mariana Şora
de Aurelian Craiuţu
S-a stins recent din viaţă, la M
