„Adevărul“ vă prezintă, aşa cum am anunţat la sfârşitul lui 2011, cei mai importanţi campioni olimpici ai României. Iar primul succes major s-a produs în urmă cu aproape 60 de ani, la Helsinki.
Înainte de al Doilea Război Mondial, participările sportivilor români la Jocurile Olimpice au fost sporadice, ei nefiind sprijiniţi în demersul lor de autorităţile statului. În 1924, de pildă, echipa de rugby a României a câştigat prima medalie, de bronz, pentru ţara noastră. Cum la turneul parizian n-au participat decât trei echipe, mulţi tind să se amuze pe seama acestui rezultat. Trebuie ţinut însă cont de faptul că rugbyştii au participat atunci pe banii lor şi din chetă publică, deplasarea fiind făcută cu trenul, la clasa a treia.
În 1936, la Berlin, Iosif Rang avea să cucerească argintul în concursul olimpic ecvestru, la sărituri peste obstacole, iar primul titlu a fost obţinut abia în 1952, la tir, în condiţiile în care sportivii noştri n-au participat la cea dintâi ediţie a JO de după război (Londra 1948). Ultima performanţă i s-a datorat tot unui reprezentant al sporturilor de sorginte militară, lui Iosif Sîrbu. Deloc surprinzător, până în 1950 educaţia fizică dezvoltându-se la noi graţie demersurilor unor conducători ai armatei regale.
Militar fiind, a fost legitimat la CCA
Iniţiat în tir de tatăl său, Dănilă Sîrbu, un ţăran din judeţul Alba care luase drumul Capitalei în căutarea unui trai mai bun, Iosif a dovedit de mic o perseverenţă de invidiat. În 1939, pe când avea 14 ani, a câştigat Cupa Bucureştiului. În timpul războiului, înrolat fiind, şi-a demonstrat din nou aptitudinile câştigând concursuri de tir organizate în armată.
În 1947, în momentul în care s-a pus problema fondării primului club militar din România, Iosif Sîrbu a fost imediat solicitat pentru legitimare. Cu un an înainte, el câştigase un nou concurs naţional la armă