Da, spune un tânăr profesor american de relaţii internaţionale. Nici pe departe, îl contrazice veteranul Stephen Walt de la Universitatea Harvard.
Într-un articol publicat în Foreign Affairs, Matthew Kroenig, de la Universitatea Georgetown arată că beneficiile asociate atacării şi eliminării programului nuclear al Teheranului depăşesc cu mult riscurile pentru pacea regională, pe care le implică existenţa unui arsenal nuclear iranian. Deja, liderii mai multor state sunite (Arabia Saudită, Bahrein, Egipt) şi-au exprimat intenţia de a contrabalansa o potenţială bombă şiită prin dezvoltarea propriului arsenal. Iar asigurările primite dinspre Washington nu sunt suficiente. Cu alte cuvinte, un Iran nuclear ar putea declanşa o cursă a înarmărilor nucleare în Orientul Mijlociu, devenind un catalizator al proliferării nucleare în toată regiunea.
Poker nuclear
Totodată, pentru a constrânge opţiunile rivalilor săi geopolitici, Iranul ar putea opta pentru un transfer de tehnologie nucleară către aliaţii săi – organizaţii precum Hamas sau Hezbollah. Astfel, o bombă nucleară ar putea să ofere o „umbrelă” pentru agresiuni convenţionale şi campanii de diplomaţie coercitivă. Mizând pe o garanţie nucleară iraniană, Hezbollahul şi Hamasul ar fi mai predispuse asumării unor politici riscante, devenind mult mai puţin deschise spre compromis şi negociere.
La fel se văd lucrurile şi dinspre Israel: „Iranul ar putea transmite semnale cum că ar putea interveni, dacă Israelul ar ataca Hamas sau Hezbollah. Regimul iranian are o înclinaţie către risc şi către o politică riscantă de intimidare a adversarului. Acesta este un element nou pentru regiune: o ţară capabilă să-şi folosească capacităţile nucleare de descurajare pentru a-şi pune la adăpost acţiunile subversive neconvenţionale. Sub protecţia unei umbrele nucleare, nu e greu să ne imaginăm scenarii în care Iranul îşi fl
