În universul experienţei umane nimic nu este accidental, spun unele dintre cele mai noi cercetări în domeniul conştiinţei. Mulţi dintre noi am evita evenimente de viaţă catastrofice dacă am accepta că termenul „accidental” reprezintă o absurditate ipotetică: „Este ca şi când s-ar încerca să se demonstreze că un obiect fizic de pe planeta Pământ nu este supus legilor gravitaţiei. Până şi conceptul de «haos» înseamnă ceva imprevizibil numai dintr-o perspectivă lineară, limitată, newtoniană sau matematică”, spune David Hawkins în cartea sa, „Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu”. Acelaşi autor afirmă că ceea ce vedem sub forma evenimentelor vieţii este determinat de „colosale tipare informaţionale”, ceea ce înseamnă că nici cel mai mărunt incident de viaţă nu este... întâmplare, ci o manifestare a acestor tipare.
Am avut diferite conversaţii zilele trecute pe marginea „avertismentelor” şi a „semnelor” ce apar înainte de producerea unui incident dramatic. Mi-am amintit povestea unui prefect, căruia poliţia i-a luat carnetul în urmă cu vreo doi ani. El n-a înţeles interdicţia de a circula ca pe un semn, ca pe un avertisment al sorţii, ca pe o manifestare a unui tipar pozitiv, menit să-l ajute şi a continuat să circule... fără carnet. Pe o trecere de pietoni el a ucis o femeie şi un copil! Un alt caz, în locul în care o altă persoană a făcut un accident mortal, i se luase carnetul cu un an în urmă. O forţă nevăzută, bună şi blândă pare că-l atenţionase cu un an înainte: „Fii atent când când treci prin locul ăsta.
Mergi liniştit, respectă regulile de circulaţie, ai grijă!”. N-a fost atent, n-a înţeles semnul, a trecut peste el cu prea mare uşurinţă şi a distrus vieţile altor oameni, cum s-a împovărat pe sine într-un mod imposibil de vindecat vreodată. Probabil că multe dintre întâmplările nefericite din vieţile noastre ar putea fi evitate dacă am înţelege c
