- Politic - nr. 925 / 6 Ianuarie, 2012 Nu putem incheia aceasta radiografiere asupra simbiozei religie politica in Israel, un stat si un teritoriu "cu probleme”, fara sa mentionam ca institutia religioasa iudaica devine centrul de referinta spiritual care polarizeaza toate energiile nationale, interne si externe, in vederea mentinerii identitatii etnice si a integritatii teritoriale. Fara religie si puterea religioasa mentinuta de rabini si institutiile de cult, Israelul si-ar pierde identitatea istorica, separarea religiei de stat, si cu atat mai mult secularizarea ar avea consecinte grave pentru poporul evreu, afectand chiar identitatea statului Israel. Aici timpul devine un factor hotarator, poporul evreu fiind unul dintre popoarele care s-a luptat cel mai mult cu acest factor, de cele mai multe ori fiindu-i nefavorabil si chiar ostil. In decursul istoriei multimilenare, incepand cu perioada patriarhilor, cu acea putere pastorala, continuand cu cea a profetilor si, ulterior, cu Legea Noua, adusa pe acest teritoriu si in intreaga lume crestina de Mantuitorul Iisus Hristos, poporul evreu a cunoscut mai multe pericole de amenintare si insecuritate etnica, decat de linistea si pacea de care ar trebui sa se bucure in aceasta calitate de popor ales. De aceea, si in prezent, pe acest fond al insecuritatii si al permanentelor amenintari, religia nu a renuntat la putere, ba dimpotriva, se constituie un principal vector al puterii, intoleranta religioasa facand casa buna cu spiritul razboinic, statul Israel fiind unul din cele mai militarizate state din lume, alaturi, desigur, de marile puteri care au facut si fac jocul istoriei, si de care nu sunt straini nici evreii din diaspora. Vom debuta cu acest articol, stimati cititori, in scrierile sacre ale Noului Testament, scrieri pe care s-a fundamentat, dupa cum este binecunoscut, religia crestina, ca religie revelata inca de