Pe mayaşi nu-i ştiu prea bine, mai de prin filme, de prin cărţi, poate din acest motiv nu prea am dat importanţă prezicerilor, şi nici îngrijorarea cunoscuţilor nu m-a îngrijorat mai mult decât atunci când îmi povesteau despre cât de succes sunt creditele în franci elveţieni.

Experienţa îmi spune că anul 2012 va fi unul al miracolelor, fără drept de apel, fără semnul întrebării, din toate părţile şi în toate direcţiile. De ce? Simplu, este an electoral. Am tresărit brusc şi mi-am dat seama de asta încă de la prima sarma pe anul în curs, puţin după miezul nopţii, după ce euforia artificilor şi a şampaniei s-a mai dus.

„Am auzit că se face podul peste Dunăre între Tulcea şi Brăila“, dezgroapă securea războiului un comesean. Normal, sarmaua mi-a rămas în gât şi am realizat în ce an am intrat. Apoi mi-au revenit în faţa ochilor zecile de conferinţe cu diverse personaje, zecile de pagini cu studii de fezabilitate, cele patru sau cinci variante de pod, diversele personaje trecătoare care vorbesc şi vorbesc şi vorbesc... Am aruncat sarmaua la câine, măcar el să se bucure de pod, să simtă ceva de pe urma podului....

Şi nu e vorba doar de pod, mă gândesc la toate scutirile virtuale de taxe ce vor urma, sutele de mii de locuri de muncă, creşterile salariale, scăderea TVA-ului, intrarea în Schengen, desfiinţarea Olandei, scoaterea dinţilor câinilor comunitari şi reînvierea celor eutanasiaţi, politicieni ce vor ţesăla caii de la Letea în timp ce vor împărţi batoane cu salam de cal italian sătenilor din Letea, pescari ce vor fi traşi la remorcă în drum spre setcile monofilament de echipajele Gărzii de Coastă, poliţişti şi jandarmi ce vor primi norma de hrană retroactiv şi în avans, şi câte şi mai câte. Pe scurt, de toate. Va fi un an minunat, cel puţin pentru noi, românii. Mayaşii, săracii, probabil că au anunţat apocalipsa imediat după alegerile de la ei, după