Cu puţin timp înaintea sărbătorilor de iarnă venea dinspre Europa "unită" vestea unei soluţii economice de "salvare" a unei uniuni care oricum nu a prea funcţionat pentru noii membri, cum ar fi România. Soluţia de salvare a Europei unite şi a monedei euro constă într-un tratat denumit Mecanismul pentru Stabilitate Europeană şi va funcţiona între următoarele ţări semnatare: Belgia, Germania, Estonia, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, Portugalia, Slovenia, Slovacia şi Finlanda. Tratatul are şi un subtitlu neoficial: tratatul datoriilor. În conformitate cu art. 8 din Tratat, capitalul de pornire va fi de 700 miliarde euro, fără a se preciza cum s-a stabilit această sumă impresionantă, de unde va fi adunată şi mai ales care va fi regula de cotizare a ţărilor semnatare. Art. 9 din Tratat este şi mai interesant: "...membrii semnatari se obligă să plătească irevocabil şi necondiţionat, la cerere, orice suplimentare de contribuţie la fondul iniţial în şapte zile de la primirea notei de plată". Lectura art. 10 devine şi mai palpitantă: "Comitetul guvernatorilor (guvernatorii Fondului colosal de 700 de miliarde euro) poate decide modificarea valorii capitalului iniţial prin amendarea consensuală (?!) a art. 8". Se subînţelege că cifra astronomică de 700 de miliarde euro este doar o sumă "iniţială", capitalul putând fi mărit oricând şi oricât prin simpla aplicare a art. 9. Frumos!!! Surprizele nu se termină aici, pentru că art. 27 ne duce cu gândul la o mare şi incontrolabilă inginerie financiară, ale cărei consecinţe sunt ameninţătoare pentru fiecare ţară membră şi pentru fiecare cetăţean al ei: "Art. 27 - Statutul legal, privilegiile şi imunităţile (Comitetului care derulează acest Tratat interesant!) / alin. 2: Mecanismul de Stabilitate Europeană va avea la dispoziţie întreaga putere legală de decizie şi de instituire de proced