După „Oraşul borcanelor” şi „Liniştea mormântului”, un al treilea roman de Arnaldur Indridason se află în tălmăcire la dispoziţia cititorilor români: „Vocile”. Şi în această carte a celui mai cunoscut autor islandez de thrillere întâlnim aceeaşi redutabilă echipă de poliţişti din naraţiunile precedente.
Zile premergătoare Crăciunului. Atmosferă de sărbătoare. Ultimele pregătiri pentru marea petrecere, forfotă în magazine, în căutarea de cadouri, turişti străini dornici să se desfete cu privelişti încântătoare dintr-o ţară cu ninsori fastuoase, „patria exotică a iernii”, brazi împodobiţi în case, colinde intonate de glasuri cristaline.
Dar o crimă comisă într-unul dintre cele mai frecventate hoteluri din Reykjavik întunecă bucuria tuturora. Gudlaugur, portarul hotelului, este descoperit înjunghiat în cămăruţa umilă de la subsolul unde locuia. Cine să-i fi dorit sfârşitul unui astfel de om neînsemnat? Un oaspete venit din altă ţară? Unul dintre angajaţi? Un necunoscut care a vrut să-l jefuiască?
Tinerii poliţişti Sigurdur Oli şi Elinborg, sub comanda experimentatului inspector Erlendur Sveinsson, încep o serie de cercetări extrem de complicate, datorită numărului mare de posibili suspecţi. Interogatoriile se succed în cascadă. Nu toţi sunt cooperanţi, unii manifestându-se cu grosolănie, cu agresivitate, la orice întrebare care li se pune.
Surprizele nu întârzie să apară. Hotelul care se făleşte cu o reputaţie ireproşabilă ascunde multe secrete murdare, fiind un spaţiu unde înfloreşte traficul de carne vie şi de droguri, iar membrii personalului nu ezită să-şi arunce acuze grave. Dar alta este cea mai mare surpriză – victima a fost, odinioară, o celebritate, un solist remarcabil în corurile de băieţi, cunoscut şi peste hotare, cu discuri care l-au făcut şi mai faimos, devenite o raritate după aproape patru decenii de la înregistrarea lor. Însă
