Noua arhitectura a continentului va depinde foarte mult de alegerile prezidentiale din Franta, unde Nicolas Sarkozy isi joaca viitorul politic pe cartea succesului in actiunea sa de "co-director" al Uniunii, alaturi de cancelarul german Angela Merkel. Am intrat in anul 2012 si este momentul sa exploram citeva dintre dimensiunile sale cele mai semnificative, din perspectiva politicii internationale. Ca intotdeauna in astfel de momente, comunitatea internationala reflecteaza asupra sanselor pacii, asupra securitatii, a stabilitatii economice si echitatii si totodata se preocupa de perspectivele democratiei si bunei guvernari, la nivel global. Desigur ca Noul An nu a facut exceptie, iar tendinta aproape generala a fost aceea de a i se puncta importanta, fara insa a se anticipa o iesire transanta din scenariul pesimist in care evoluam de mai bine de un deceniu. Putem incepe reamintindu-ne ca este vorba de un an olimpic si ca, printre ambitiile celor care au reluat traditia Jocurilor, in modernitate, s-a numarat si aceea de a (re)oferi umanitatii preceptul potrivit caruia pe durata confruntarii sportive violenta trebuie sa inceteze. Se stie, olimpiada trecuta a fost umbrita de interventia rusa in Georgia, dar si de numeroase conflicte intra-statale in care armele au refuzat sa taca. Din acest punct de vedere, anul 2012 nu se anunta a fi unul pasnic. Exista o lista imensa de zone in care exista putine sanse ca violenta sa fie stopata, iar in anumite cazuri - spre exemplu, Siria - se profileaza o escaladare. In directa legatura cu problematica zonelor de conflict, dar fara a se limita la aceasta, se situeaza intrebarile cu privire la capacitatea principalelor organizatii internationale de a-si onora angajamentele pentru care - cu multa buna credinta si adesea cu un evident idealism - au fost create. Daca ultimii ani ne-au oferit, in aparenta, o consolidare si o diversificar