O apreciere aparent doar tehnică şi inofensivă, dar stârnind multe semne de întrebare şi preocupare a venit, în prag de an nou, de la dl Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, o structură impusă de FMI menită în principiu să monitorizeze politica fiscal-bugetară a Guvernului şi chiar să contribuie la creionarea şi derularea acesteia.
Potrivit dlui Ionuţ Dumitru, ar exista un potenţial de economisire de 17-18 miliarde de lei care nu este deocamdată preluat în sistemul bancar şi care ar trebui valorificat prin acest sistem în circuitul economic!
Este doar aparent o apreciere tehnică şi inofensivă, căci trădează o intenţie, dimpotrivă politică şi agresivă, legată de interesele băncilor străine, căci nu s-ar putea cumva face abstracţie de faptul că preşedintele Consiliului Fiscal din România este un reprezentant al uneia dintre băncile străine de top care acţionează în România.
De ce aprecierea dlui Ionuţ Dumitru nu este decât aparent tehnică şi inofensivă, stârnind dimpotrivă atâta preocupare?! Răspunsul este simplu. Băncile străine au invadat România – ba, mai mult, au acaparat întregul sistem bancar din România – în numele unei minciuni, dar bine ticluite şi pe care chiar politica lor în România a căutat s-o învedereze: România n-ar avea resurse interne de dezvoltare şi, ca atare, trebuie să vină băncile străine să pună la dispoziţie aceste resurse. Cu cât vor fi mai multe bănci străine, cu atât se va dispune de mai multe resurse şi va exista o dezvoltare mai intensă.
Pentru a proba această ecuaţie, băncile străine au adus într-o primă fază masiv bani din afară, au onorat derizoriu depozitele constituite din economisire internă şi au subminat încercările, de altfel firave, ale BNR de a limita expansiunea creditului intern pe bază de ban extern. Dacă creditul intern pe ban extern ar fi fost măcar îndreptat către firme pentru c
