După creșterea taxelor și reducerea cheltuielilor publice, guvernul tehnocrat condus de către Mario Monti a intrat în conflict cu sindicatele pentru implementarea celei de-a treia etape a planului său de urgență pentru redresarea economică a Italiei.

Italia este o țară aproape unică în Europa în raportarea scăderii ratei de producție în ultimii zece ani, iar reformele lui Mario Monti țintesc liberalizarea pieței muncii prin introducerea unor contracte mai flexibile, susținute de un sistem mai complet de asistență socială pentru a încuraja moblitiatea forței de muncă, arată publicația financiară „Financial Times”.

„Nimic nu este tabu”

Elsa Fornero, ministrul Muncii, s-a întâlnit, luni, cu liderii federațiilor sindicale CISL și UIL. Guvernul, care intenționează să prezinte proiectul de reformă în Parlament la sfârșitul lunii, insistă că s-a angajat într-un proces de consultare, nu de negociere, cu sindicatele, în pofida amenințării unor viitoare greve.

Mario Monti, primul ministru, a declarat că „nimic nu este tabu” în cadrul acestor discuții, dar guvernul a evitat să adreseze cea mai senzitivă problemă reprezentată de articolul 18 al statutului angajaților, care acoperă redundanțele în companiile care angajează mai mult de 15 angajați, aceștia constituind aproape jumătate din numărul total al angajaților.

Nevoia de succes

La putere de opt săptămâni după colapsul guvernului condus de Silvio Berlusconi, administrația lui Mario Monti este disperată să demonstreze că reformele implementate au succes în fața unui electorat îngrijorat de perspectiva tot mai sumbră a zilei de mâine.

În lipsa unei acțiuni colective a țărilor și instituțiilor zonei euro de a proteja Italia de consecințele crizei datoriilor suverane, piețele financiare continuă să pedepsească cea de-a treia economie a zonei euro. Diferența dintre