- Politic - nr. 927 / 10 Ianuarie, 2012 Relatia dintre puterea religioasa si cea politica, intermediata prin Iisus Hristos, este regasita nu numai in textul evanghelic din Noul Testament, ci si in scrierile Apostolului Pavel. Acest text paulian (Epistolele catre Romani si Corinteni, coroborate cu Faptele Apostolilor, text scris de Sfantul evanghelist Luca), cunoaste numeroase interpretari, evidentiind, pe de o parte, loialitatea fata de putere inalta stapanire, iar pe de alta parte, fata de puterea divina. Se poate desprinde o anumita "logica crestina” din acest punct de vedere, concretizata in urmatorul rationament: trebuie sa ne supunem stapanirii pentru ca aceasta este de la Dumnezeu, iar cel ce se opune stapanirii se opune - impotriveste oranduirii lui Dumnezeu, ca atare autoritatea-puterea terestra este sprijinita, sustinuta, am spune, de puterea divina. Aceasta este teza teologala ce fundamenteaza puterea politica a monarhilor si imparatilor, ei nefiind decat slujitorii lui Dumnezeu si, ca atare, daca nu respecti slujitorul, te impotrivesti stapanului. Mai concret, cand nu respecti "dregatorii”, Dumnezeu se razbuna, "sabia” terestra este slujitoare, serveste divinitatii ca forma explicita de supunere in fata dregatorilor lui Dumnezeu, a puterii. Intr-o forma mai explicita, acest raport de supunere intermediat prin autoritatea divina si reprezentantii acesteia il regasim in Epistola catre romani (13:7,8), unde Apostolul Pavel impunea reprezentantilor puterii urmatoarele: "Dati-le tuturor cele datorate: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinstea. Nimanui cu nimic sa nu-i fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; fiindca cel ce-l iubeste pe altul a implinit legea.” Din acest text epistolar rezulta ca oamenii sunt mai mult datori si obligati fata de stapanire, si in mai mica masura sau aproape deloc, aceas