Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional În România, discuţiile despre remanieri seamănă teribil cu discuţiile despre transferurile din fotbal. Nu contează scopul, importantă e înşiruirea unor nume şi a unor sume de bani, în baza a numeroase speculaţii. Toată lumea devine chibiţ, toţi ştiu un pont. Guvernul pare că începe să joace o partidă din jocul şcolăresc în care e mereu un scaun în minus şi, când se opreşte muzica, cel mai ghinionist rămâne în picioare şi e eliminat.
Imediat după Anul Nou, voci ale puterii au început să ceară remanierea unui guvern care nu îi mai reprezintă şi care nu mai funcţionează. E nevoie de sânge tânăr! În secunda următoare, miniştrii au început să declare, pe rând, că nu se simt remaniabili. Imediat au apărut şi liste cu cine pleacă şi cu cine vine. Evident nu e vorba de nici o remaniere, cel mult un grup vrea să ia locul altui grup. Şi evident, nu e nevoie de nici o remaniere. Ce să remaniezi? Ultima remaniere a avut loc în septembrie 2010. Aţi simţit vreo schimbare?
Trăim într-un stat cu instituţii care se prăbuşesc. Nu e nevoie de alţi miniştri. E nevoie de alt sistem, de altă gândire. De altă politică. În sistemul PDL, spitalele vor continua să se închidă, iar pe cele rămase le vom privatiza; la fel sistemul medical de urgenţă (prin decret prezidenţial). Învăţământul va deveni tot mai mult sursă de ştiri pentru publicaţiile erotice. Poliţia va fi tot mai incapabilă să-şi facă datoria, încercând să se autofinanţeze prin prelevarea unor „taxe de protecţie”. Magistraţii vor suporta, în continuare, jigniri şi ameninţări.
PDL vrea remaniere în primul rând ca să ne spună, înainte de alegeri, că guvernul ăsta nu a existat. Care Funeriu, aţi înnebunit? Cine e Igaş? E o formulă specifică băsescianismului. Când aerul politic devine irespirabil, schimbi placa şi spui că eşti altcineva şi c
