Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) nu se poate lăuda cu niciun proiect semnificativ de infrastructură rutieră la care preţul final plătit constructorului să fie egal cu cel la care acesta a licitat lucrarea. Chiar dacă aceste contracte sunt obţinute în licitaţii în care preţul cerut de constructori este un factor important la atribuirea acestora, criteriul preţ ajunge în final să nu mai conteze. Preţul se umflă deseori chiar şi de câteva ori pe an (cazul centurii Cluj Est) sau chiar înainte de începerea lucrărilor, după cum s-a întâmplat pe centura Bucureşti Sud. Compania are posibilitatea de a acorda majorări ale valorii iniţiale cu până la 50%, cu condiţia nedepăşirii indicatorilor tehnico-economici ai lucrării aprobaţi de Guvern. In realitate costurile finale cresc şi peste 50%. Artificiul folosit în acest caz e comandarea unor lucrări suplimentare neincluse in proiectul iniţial, caz în care noile valori fac obiectul unei negociri directe cu constructorul.

Inginerii de drumuri spun că umflarea valorilor este cauzată de situaţii imprevizibile, dar şi de gestionarea proastă a proiectelor care permite deseori majorări oneroase ale sumelor încasate de constructori.

Majorările cu doar 10% sunt o raritate

"Este normală apariţia unor creşteri de costuri de 5-10% din valoarea contractului pentru situaţii neprevăzute. Astfel de creşteri se întâlnesc şi în alte ţări şi există situaţii excepţionale care le pot justifica", spune directorul unei firme de proiectare şi consultanţă în domeniul drumurilor care are mai multe contracte importante cu firma de stat. Intrebat însă cât dintre contractele CNADNR mai importante se încadrează în acest plafon, el spune: "nu am văzut însă contract mai important din România care să fie depăşit doar cu atât".

Cauzele sunt în opinia sa scoaterea la licitaţie a unor p