Lichiditatea în euro a pieţei locale reprezintă o problemă structurală care s-a accentuat în timp, iar dacă BNR vrea să menţină intact buffer-ul reprezentat de rezervele minime obligatorii în valută ale băncilor, ar putea în schimb să introducă linii de swap prin care să atenueze tensiunile care ar putea creşte în contextul reglajelor de poziţii valutare legate de trecerea la contabilitatea IFRS, consideră analiştii RBS Bank.

La şedinţa de politică monetară de pe 5 ianuarie BNR a decis să menţină rata rezervelor minime în valută la 20% din pasivele atrase de bănci. Dacă lichiditatea în lei s-a reglat în ultimele luni cu concursul operaţiunilor repo (injecţii de cash contra titluri de stat) realizate săptămânal de către BNR, iar dobânzile au scăzut mai ales pe scadenţele scurte, situaţia stă cu totul diferit în cazul euro, unde competiţia pentru lichiditate a împins dobânzile la depozite la peste 4% pe an.

Pe de altă parte, trecerea băncilor la IFRS reclamă lichidităţi suplimentare în euro având în vedere că mai devreme sau mai târziu băncile ar trebui să vândă valută pentru a-şi închide poziţiile din bilanţ. BNR încearcă să modereze acest proces în mod administrativ, permiţând băncilor să vândă valută numai pe baza unor analize individuale care să evidenţieze impactul asupra indicatorilor de solvabilitate.

În acest context, analiştii RBS consideră că BNR ar putea furniza pieţei lichidităţi în euro prin operaţiuni de swap valutar. În acest mod ar preveni apariţia unor presiuni şi mai mari pe costurile de finanţare ale băncilor. Facilităţile de swap ar constitui o premieră în portofoliul de instrumente al BNR, care nu a invocat până acum o asemenea posibilitate, deşi experţii afirmă că din punct de vedere tehnic nu ar ridica probleme.

Lichiditatea în euro a pieţei locale reprezintă o problemă structurală care s-a accentuat în timp, iar dacă BNR