Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a insistat la summit-ul franco-german de luni pentru introducerea taxei pe tranzacţiile financiare şi riscă să creeze în acest fel o ruptură ireparabilă între membrii Uniunii Europene.

Ideea de taxă pe tranzacţiile financiare nu este nouă. Marea Britanie are o astfel de taxă de peste 150 de ani. În 1971, după ce Statele Unite au abandonat standardul aur, economistul James Tobin a propus o taxă de 1% pe toate operaţiunile de convertire a monedelor. Discuţiile pe această temă s-au prăbuşit în momentul în care, connstatându-se că nu are cine să strângă această taxă cineva a propus ca sarcina să fie încredinţată ONU.

Suedia a încercat un experiement similar în anii '90, dar când a constatat că veniturile sunt dezamăgitoare a micşorat-o până când a realizat că mai bine fără. O taxă similară a intrat în vigoare de la 1 ianuarie în Australia, iar luni preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, au convenit să susţină introducerea unei asemenea taxe la nivel european sau, cel puţin la nivelul eurozonei, dacă Marea Britanie se va opune, aşa cum anunţase premierul David Cameron încă de duminică într-un interviu BBC.

Toată lumea se crede Robin Hood

Ideea iniţială a taxei Tobin era să meţină echilibrul pe piaţa monetară şi să pună o frână specualţiilor cu monede astfel încât economia naţională a statelor să nu fie destabilizată în urma acestor speculaţii. Astăzi, taxa Tobin a devenit un instrument de redistribuţie şi de aceea mulţi, atât la stânga cât şi la dreapta, văd în ea un act de dreptate socială. Pe nesimţite, taxa Tobin s-a transformat în „taxa Robin Hood‘‘ şi toţi cei care, de la Viktor Orban şi Sarkozy până la mişcarea Occupy, care acuză „marea finanţă mondială‘‘, băncile şi marile corporaţii de toate relele lumii, de la criza financiară şi economică la sărăcia din lumea a t