Recent anunţatele priorităţi ale administraţiei Obama în sfera apărării anunţă o armată americană proiectată parcă de cel care a părăsit Pentagonul pe uşa din spate, Donald Rumsfeld. Totodată, modelul clasic al hiperdependenţei europene de America nu mai poate fi o opţiune.

“Când îi întrebi pe oficialii administraţiei Obama care este agenda lor de politică externă pe 2012, primul lucru pe care îl punctează este bugetul apărării. Aici va pivota strategia Statelor Unite - departe de războaiele din Irak şi Afganistan, spre priorităţile secolului 21 - China şi Pacificul”, a rezumat David Ignatius, editorialistul Washington Post, noutăţile anunţate de strategia de apărare a Pentagonului. Recalibrarea priorităţilor de apărare ale Statelor Unite a fost generată preponderent de trei factori: sfârşitul conflictelor din Irak şi Afganistan, necesitatea de a tăia masiv bugetul Pentagonului pe fondul crizei economice, ascensiunea noilor ameninţări precum China şi Iranul. În esenţă, noua orientare (concepută pentru a clarifica principiile de securitate după 10 ani de război permanent şi într-un timp al austerităţii) semnalează începutul ajustării “Americii Apărării” la “Secolul Pacific” (după cum anunţa Hillary Clinton într-un articol din FP) .

Ce se schimbă practic?

Bugetul Pentagonului se va reduce cu 489 de miliarde de dolari în următorul deceniu. Totodată administraţia se pregăteşte şi de o masivă diminuare a trupelor terestre (de la 570.000 de militari la 490.000). În general, accentul rebalansării va cădea masiv pe reducerea forţelor terestre, în detrimentul forţelor navale şi aeriene ale SUA din diverse teatre globale. Totuşi, o armată de uscat mai redusă pare un semnal că Pentagonul nu anticipează derularea unei alte campanii intensive de contrainsurgenţă, operaţiuni de stabilizare sau de nation-building după modelul celor desfăşurate în