Pe vremea "impuscatului", atunci cand militianul oprea vreun sofer, in general conducator de Dacie sau cel mult Skoda sau Trabant, era imposibil sa nu-si indese in buzunar cateva sute de lei.

"Se poate tovarasu'? Chiar asa depasiti pe linie continua? Pai cum sa facem?".

Cam asa sunau vorbele omului legii, invariabil cu o curea XXL in jurul taliei deloc zvelte.

De voie de nevoie, mai toti soferii bagau mana in buzunar ca sa scape de o amenda mare.

Pe vremea lui Ceausescu, militienii aveau norma de amenzi. Daca la finalul zilei nu si-o indeplineau, erau trimisi inapoi pe strada.

De aici, probabil si sentimentul cetatenilor de la acea vreme care, atunci cand se intalneau cu un militian, stiau ca acesta le va gasi vreun nod in papura ca sa ii poata amenda. In plus, bancurile cu politisti erau mai savurate decat Europa Libera.

Lucrurile s-au mai schimbat, dupa Revolutie. Militienii au devenit politisti, iar "tovarasu'" a devenit "ce faci bai nene, n-ai vazut stopul?". In rest, mana soferului tot in buzunar ajungea.

Poate singura diferenta era faptul ca "atentia" era camuflata in actele masinii, astfel incat sa nu fie vazuta de cei din jur. Aceasta situatie a durat vreo zece ani, dupa '89.

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, burta politistilor a inceput sa scada, politetea a devenit conditie necesara in modul de adresare si nu de putine ori au existat politisti care au refuzat "spaga" si si-au facut datoria cu multa constiinciozitate.

In general, Politia Romana s-a mai improspatat, si-a schimbat mentalitatea, iar agentii de circulatie nu mai sunt atat de avizi dupa un ban in plus, chiar daca nu au salarii fabuloase. In particular, insa, amenzile inca se mai negociaza, iar punctele incasate de soferi pot fi injumatatite, cu putin efort financiar.