Colosul din Maroussi, cartea în care Henry Miller îşi descrie călătoria de câteva luni prin Grecia anului 1939, ocupă, din mai multe puncte de vedere, un loc cu totul special, atât în biografia, devenită legendară, a autorului, cât şi printre scrierile acestui atipic scriitor american, „simbol al expatrierii şi apostaziei”, cum îl numeşte Ihab Hassan, unul dintre criticii săi mai recenţi.

Astfel, nu puţini sunt cei care consideră această relatare despre Grecia ca fiind cea mai bună dintre cărţile lui Miller. Printre ei, de pildă, Philippe Sollers (eseul Libertatea lui Henry Miller, în volumul Războiul gustului), care crede totodată că, în paginile volumului, scriitorul din Brooklyn „rosteşte un jurământ de fidelitate faţă de sine”. Pentru deja menţionatul Ihab Hassan, cartea de călătorie, („limpede, însorită şi magică”), ar reprezenta „adevărata îmbinare între arta lui Miller şi viaţă”, ea marcând sfârşitul celui de-al doilea ciclu din biografia scriitorului, ciclu început la Paris, în 1930, când Miller soseşte în Europa, aşa cum spune legenda, cu numai zece dolari în buzunar. Fără bani, ducând o existenţă precară, nepublicat încă la vârsta de patruzeci de ani, mai mult vagabond („hobo”) decât expatriat, cum scrie Hassan (The Literature of Silence: Henry Miller and Samuel Beckett), Miller renaşte miraculos, ca scriitor, odată cu Tropicul Cancerului, apărut în 1934, în capitala Franţei, la Obelisk Press, unde i se scot apoi cinci ediţii consecutive ale romanului, dintre care unele sunt piratate şi vândute la preţurile exorbitante ale pieţei negre. După cum se ştie, Tropicul Cancerului a rămas interzis în Statele Unite, pe motiv de imoralitate, vreme de douăzeci şi şapte de ani, din 1934 până în 1961. Nu la fel s-a întâmplat cu Colosul din Maroussi care a apărut la New Directions, în 1941, având pe coperta a patra câteva rânduri extrem de favora