- Cultural - nr. 929 / 12 Ianuarie, 2012 Speranta nu moare in zori, piesa care – asa cum aratam in secventa trecuta – a impus in dramaturgia romana contemporana un nou nume de referinta, cel al lui Romulus Guga, a avut premiera (cu un destin extrem de ciudat, dar si semnificativ: hulita de cei care vedeau in ea o tradare a "maretelor idealuri comuniste”, dar incununata de cele mai inalte premii ale celui mai important festival de teatru al epocii) in martie 1973, in sala de spectacole a Palatului Culturii. Eram in ultima stagiune pe care Teatrul de Stat din Targu-Mures a mai petrecut-o in acest elegant si distins lacas al artelor, o adevarata capodopera arhitectonica a celui de-al doilea deceniu al secolului XX. La 13 octombrie 1973 se inaugura prima cladire din Targu-Mures dedicata exclusiv reprezentatiilor teatrale. Realizat in perioada 1969-1973 de catre Trustul de constructii-montaj din Targu-Mures, dupa proiectul unui colectiv format din arhitectii bucure steni Constantin Savescu (sef de proiect), Mihaela Savu si Vladimir Slavu, noul simbol arhitectural al municipiului arata ca o cetate medievala transilvana, cu contraforturi si o poarta monumentala din arama batuta, profilata, executata de sculptorul targumure sean László Hunyadi. Ferestrele si elementele de decoratiuni (in cea mai mare parte din lemn si fier forjat) sunt stilizari, foarte bine armonizate, ale unor motive populare romanesti si secuiesti. O reusita deosebita o reprezinta cele doua scari monumentale care leaga foaierul de jos cu cel de sus. Peretii acestuia din urma sunt decorati cu uriase tapiserii cusute de mana, de taranci si calugarite din nordul Moldovei, dupa proiectul artistei Aspasia Burduja. In cladire se afla doua sali de spectacol: sala mare, in stil italian, cu 594 de locuri, si sala mica, dreptunghiulara, fara scena, cu posibilitatea de a aseza, in orice formula dorita de realizator