Să se facă vreo zece ani de la întîmplarea asta. La şedinţa zilnică a ştirilor din redacţia lui 7ABC, primul post ca audienţă de pe piaţa din Washington, DC, se discuta intens, dar nu foarte polemic, situaţiunea. Se discuta, carevasăzică, în ce fel să se transmită ştirea despre moartea unui congresman, distins lucrător în Capitol Hill, mort pe la vreo 60 de ani într-un accident de circulaţie. Soţia mea, aflată în practică la numita televiziune, mi-a povestit, de-a fir a păr, întreaga şedinţă. Motivul palidei polemici redacţionale era secretara numitului senator, decedată şi dînsa în acelaşi nefericit accident rutier, de-a dreapta şefului. Cam toată capitala federală ştia că tînăra îi era mai mult decît secretară şi că accidentul survenise pe drum, între cuibuşorul de nebunii şi birou.

Stimate cititorule român, brav consumator de media autohtonă, dumneata cum ai fi tratat ştirea? Ai fi amintit despre relaţia adulterină? Notă suplimentară: senatorul era căsătorit şi avea şi trei copii, studenţi în îndepărtata Californie natală. Eh, ce spuneţi? Aţi fi pomenit în articol sau ştire respectivul amănunt? Iată cum au procedat colegii americani. Nu şi-au pus nici o clipă problema eticii jurnalistice. Lor, speţa le era clară. Nu vor menţiona prezenţa tinerei în maşină. Nu folosea nimănui dacă aminteau relaţia de amantlîc. Nu ar fi adus familiei decît o amărăciune suplimentară. Acest amănunt picant nu ar fi folosit la nimic publicului. Electoratul nu avea la ce să utilizeze detaliul, deoarece sărmanul senator era, evident, la ultimul mandat şi nici că mai avea cum să candideze pentru alt ciclu electoral. Singurul timid contraargument a fost legat de eventuala construcţie a ştirii de către celelalte posturi. „Dacă vor scrie ceilalţi, noi vom părea mai slab informaţi.“ Redactorul-şef a decis să rişte. Nici un ziarist n-a protestat. A rămas clar. Nu vor spune nimic desp