Un "prof. univ. dr….la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci (sic!) şi Burse de Valori" scrie recent, despre bănci, fair-play şi taxe ("Domnule Preşedinte, nu le vorbiţi băncilor despre fair play. Taxaţi-le!", ZF, 13 dec 2011). Preopinentul (ca şi alţi "prof. univ. dr.") amestecă laolaltă noţiuni de "goană după profituri uriaşe" (se mai predă Marx la facultate?), "marje de dobânzi", "comisioane ascunse", "condiţii prielnice ale mediului economic", "retragerea finanţărilor", "practici incorecte", etc., etc. fără să ofere o analiză "academică" şi (culmea!), oferă şi "soluţia?" sub formă de "taxare suplimentară", "penalizări pentru retragerea finanţărilor" şi (nici mai mult, nici mai puţin), "atragerea capitalului autohton în sectorul bancar".
Mai nou, un alt "prof. univ la ASE Bucureşti" îşi consemnează nostalgiile anuale în spaţiul generos al ZF, ("Ce îmi doresc eu mie, dulce Românie - un an după", ZF nr. 3.315/11.01.2012) şi este curios (justificat, aş zice) să vadă dacă s-a realizat "o parte din acele gânduri"(!?), adică "o economie de piaţă funcţională, a se citi bazată pe concurenţă reală şi nu formală" şi constată că "din păcate, acest lucru nu s-a realizat". Dar din toate "pieţele" pe care mă aşteptam să le analizeze şi care nu funcţionează (de exemplu, piaţa produselor agricole!) se împiedică tocmai de "creditul de nevoi personale în euro" (probabil are ceva rate de plătit, ca tot românul!) şi nu analizează piaţa "caracteristică" a creditelor personale, ci tocmai oferta unei bănci "verzi", probabil marginală în piaţa bancară românească, şi apoi cu tunete şi fulgere trece la "lăcomia din sistemul bancar"(?). Mi se pare că una-i una şi alta-i alta, nu? Marja pe care o scoate din context nu este una în "sistemul bancar" (poate să-şi aleagă liniştit o altă bancă mult mai ieftină, concurenţa funcţionează!), iar deocamdată sistemul pierde bani, nu prea câ