Musicalul lui Răzvan Mazilu, „The Full Monty“, de la Teatrul Naţional din Timişoara, inspirat de filmul cu acelaşi nume, propune o poveste cu un final fericit şi extrem de curajos.
Anunţat drept o megaproducţie, un spectacol cu totul special, „dus până la capăt", cum spune şi titlul, „The Full Monty", de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu" din Timişoara, în regia lui Răzvan Mazilu, este ceea ce se cheamă un succes de public.
Bazat pe filmul cu acelaşi nume, produs de Fox Searchlight Pictures şi care a fost foarte bine primit în 1997, când a apărut pe ecrane, spectacolul este o poveste tristă spusă cu umor, despre drama unor bărbaţi care rămân şomeri şi, odată cu slujba, sunt pe cale să-şi piardă şi familiile, şi respectul de sine.
Aventură până la capăt...
Unul dintre cele mai celebre musicaluri ale ultimului deceniu, „The Full Monty", cu muzica lui David Yazbek şi textul lui Terrence McNally, a avut premiera absolută în 2000, la Old Globe Theatre din San Diego, ajungând rapid unul dintre titlurile de mare succes de pe Broadway, primind numeroase premii şi nominalizări la Tony Award, Drama Desk Award sau Theatre World Award. Spectacolul pus în scenă de Răzvan Mazilu îşi propune să umple un gol din lumea prea săracă în musicaluri a scenei româneşti, în care mai răsare din când în când câte-o producţie, realizată de obicei cu o pasiune ce acoperă adesea alte lipsuri.
Este şi cazul montării de la Teatrul Naţional din Timişoara, care, într-un spaţiu bine gândit de Dragoş Buhagiar ca să slujească ideii spectacolului şi atmosferei, se preocupă în primul rând de plăcerea spectatorilor, obţinută în relaţie directă cu plăcerea actorilor. E vorba de un efort de trupă, ce, timp de trei ore, cântă şi dansează cu vizibilă pasiune.
Scena de striptease începe cu un dans în costume de poliţişti
Decoru