Titlul nu îmi apaţine. Este al editorialistului clujean Sabin Gherman! El tratează toată povestea în conjunctura ultimilor ani.
Dar invocarea poemului de excepţie a lui George Coşbuc, „El Zorab“, mă conduce la un paralelism în oglindă. Ştiţi care e paradoxul? În El Zorab, arabul voia sa-si vândă calul, chiar dacă ulterior s-a răzgândit…
Astăzi, Traian Băsescu vrea „să vândă“ calul arabului, fără voia lui. Bun, discuţia e complexă… ce se vinde şi cum… Dar, la Brasov, dau un exemplu pentru care există date foarte clare, majoritatea spitalelor şi clinicilor private sunt patronate de oameni ai PDL sau apropiaţi ai acestui partid.
Aceste unităţi sunt cu decontul de la Casa Asigurărilor de Sănătate la zi, pe când spitalele publice au de încasat zeci de miliarde de lei vechi. De aici ar trebui, părerea mea, să plece discuţia referitoare la ce înseamnă un SMURD privat, care va ajunge să se târâie de la o lună la alta cubanii, din cauză că CAS va deconta, cu prioritate, serviciile medicale ale „băieţilor deştepţi“ din Sănătate.
Şi pe Facebook circulă o variantă de El Zorab:
“La Băse vine un maur,
cu glasul grav, cu look-ul dur.
- “Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Târgu-Mureş vin
Pe smurdul meu să jur!”[...]
Se-ncruntă Băse: – “Eşti nebun?
Voieşti pe politruci să-i pun
Să te dea câinilor? Aşa!
E smurdul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!”
Titlul nu îmi apaţine. Este al editorialistului clujean Sabin Gherman! El tratează toată povestea în conjunctura ultimilor ani.
Dar invocarea poemului de excepţie a lui George Coşbuc, „El Zorab“, mă conduce la un paralelism în oglindă. Ştiţi care e paradoxul? În El Zorab, arabul voia sa-si vândă calul, chiar dacă ulterior s-a răzgândit…
Astăzi, Traian Băsescu vrea „să vândă“ calul arabului, fără voia lui. Bun, discuţia e complexă… ce se vinde