Cooperativele au un nume rau in Romania datorita ideii de CAP introdusa de comunisti in agricultura si care s-a facut fortat, cu lacrimi si cu sange si a avut ca rezultat infometarea, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
Parteneriatele au un nume mult mai bun si se gasesc deja in anumite sectoare, in special in cea a serviciilor profesionale (avocati, contabili).
Insa atat cooperativele cat si parteneriatele pot functiona pe scara mult mai larga, de exemplu, sa fie lideri in retail.
Am doua exemple din Anglia.
Primul ar fi The Co-operative Group, o firma cu radacini in zonele muncitoresti din nordul Angliei pe la 1844. Firma nu are actionari in sensul clasic, are membri cooperatori. Astazi, are 6 milioane de membri care au drept de vot si drept la dividend, precum orice actionar. Insa aici este interesant: firma a fost infiintata ca o colaborare a consumatorilor care au decis sa cumpere impreuna anumite produse si au descoperit ca este mai eficient sa cumpere impreuna, sa depoziteze la o magazie de la care sa se aprovizioneze. Acesti 6 milioane de membri isi impart profiturile firmei in functie de cat de mult au cumparat de la magazinele firmei. Daca profitul este de 5% din vanzari si se aloca tot pentru dividende, atunci fiecare client - consumator primeste inapoi 5% din suma cheltuita de membrul respectiv in magazinele cooperativei in timpul anului. Un alt mod de a ajuta firma sa aiba costuri cat mai mici este voluntariatul: membrii se pot oferi voluntari sa lucreze la magazin, in cazul in care lucreaza 4 ore pe saptamana ca voluntari, primesc un discount suplimentar ce se aplica la volumul de cumparaturi al respectivului cooperator.
Al doilea exemplu este al parteneriatului John Lewis, o firma infiintata in Londra in 1864 unde azi absolut toti angajatii sunt parteneri adica si angajati si actionari. Buna parte di
