Vorba asta de duh ce ar trebui să exprime hotărârea şi opţiunea extremă a omului puternic, care nu face compromisuri, care-şi asumă curajos orice consecinţă a faptelor sale, a fost aplicată la orice colţ, mai însemnat, de stradă: bucureşteanul iese din farmacie pentru a intra la bancă sau invers. Farmaciile (cam cinci-şase reţele, dar nu voi menţiona nume pentru a nu crea invidii) au ajuns să se înghesuie în toate cartierele, la parterul aproape tuturor mega-blocurilor, cu filialele de bănci (tot cam cinci-şase), făcând concurenţă serioasă caselor de pariuri sau de jocuri mecanice. Nu am sesizat în nicio altă capitală europeană o asemenea aglomeraţie de farmacii şi bănci, cu toate că în ţările respective activitatea bancară şi sănătatea populaţiei se ridică la nişte cote la care noi abia le visăm.

Văzând puzderia de farmacii (care sunt cele mai curate localuri) şi bănci (doar cu unul sau două ghişee) omniprezente în toate intersecţiile (de cartier sau chiar centrale), secondate cu succes - din punct de vedere al frecvenţei - de casele de pariuri sportive şi Plafaruri (acestea din urmă mai mult prin pieţe şi coşmelii termopanate), un inocent străin de România ar putea trage concluzia că bucureştenii sunt cei mai sănătoşi şi mai bogaţi europeni: ei îşi permit să cumpere oricând medicamente sau produse de întreţinere pentru orice problemă ar avea, deoarece au un excedent financiar ce implică numeroase operaţiuni bancare şi, în plus, câştigă zdravăn la jocuri şi meciuri de tot felul. Ridicolul acestei concluzii va rămâne la libera apreciere a fiecărui cititor.

Prin alte părţi însă, spaţiile aşa-zis comerciale au un cu totul alt profil predominant: loisir-ul. Cuvânt magic, puternic cosmopolit şi puţin folosit, care în "bucureşteană" (sic) s-ar putea traduce prin banala "distracţie" sau şi mai "românescul" (din nou sic!) hobby. Aşadar, ceea ce am văzut în al