”Privatizarea ucide” scria pe un afiș la una din manifestările auto-declarate pro-Arafat de zilele trecute. O să spuneți că e doar o exagerare. Un mesaj mult mai rezonabil pare să spui că medicina (sau doar cea de urgență) nu ar trebui să fie făcută pentru profit. L-am auzit de atâtea ori și din atâtea surse diferite, adus în sprijinul actualei forme a legii a sănătății, încât sună aproape a postulat, un adevăr de la sine evident. Or, eu nu văd de ce ar fi așa ceva. De fapt, din contră.
Ca să clarificăm un prim lucru: un serviciu non-profit nu e tot una cu unul voluntar. Voluntariatul îl costă pe cel care îl practică, prin urmare este cât se poate de limitat. Un serviciu non-profit, în schimb, este unul ale cărui cheltuieli sunt susținute, ca alternativă la profitul propriu, dintr-o sursă externă. În cazul discuției noastre, e vorba de stat, de banii publici. Statul e singurul care poate furniza, în aceste condiții, un serviciu non-profit. E de înțeles atunci de ce apelul pentru un serviciu de urgență non-profit este implicit unul împotriva intrării în sistem a operatorilor privați. Ce rămâne de neînțeles este răspunsul la întrebarea: de ce ar trebui medicina de urgență să rămână strict un domeniu non-profit? Sau, ca să întreb altfel, de ce tocmai medicina de urgență ar trebui să fie non-profit dar nu și orice alt serviciu – cum ar fi, de exemplu, furnizarea de pâine? Cu ce ar fi diferite cele două cazuri?
Sigur, cele două domenii sunt diferite dacă vorbim de liberalizare, adică de acțiunea de a elimina statul din domeniu – ca paranteză, am văzut că sunt comentatori care se plâng că noua lege nu ar liberaliza sistemul, dar nu o dată sunt aceeași care se plâng și că permite accesul privaților… Mă rog, revenind: domeniile sunt diferite, o dată pentru că spre deosebire de produsele de panificație, clientul serviciului de urgență nu e la fel de liber să al
