Parintele Calistrat Motto: „Pocaiti-va ca s-a apropiat împaratia cerurilor!” (Mt 3,2) „Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se si ramânând peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfânt” (In 1,33) „Si eu nu-L stiam; dar ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apa” (In 1,31)
Dupa învatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii, întâlnirea omului cu Dumnezeu este cu putinta sa se întâmple numai în taina sfintei rugaciuni. De la Învierea Lui Hristos si pâna astazi, asumarea Crucii în Numele Lui Dumnezeu este confirmata în Sfânta Evanghelie ca „putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede” (Romani 1,16). Iar împlinirea cuvântului Sfintei Evanghelii înseamna, în primul rând, truda si osteneala, sudoare si lacrima, jertfa cu putere de bunavoie si, nu în ultimul rând, rasplata de la Duhul Sfânt: „Vino si Te salasluieste întru noi si mântuieste Bunule sufletele noastre!” (Rugaciunea „Împarate Ceresc”).
Cercetând Sfintele Scripturi vom descoperi ca hotarârea omului de a pasi pe calea Domnului implica tocmai decizia care trebuie luata în numele Crucii: „Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Mt 16,24), cu atât mai mult cu cât un astfel de demers este circumscris unuia dintre cuvintele cele mai categorice ale Mântuitorului: „De cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, când va veni întru slava Tatalui sau cu sfintii îngeri!” (Mt 8,38). Cu alt prilej, tot Hristos Domnul ne-a îndemnat: „Luati jugul Meu asupra voastra si învatati-va de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre” (Mt 11,29), încredintându-ne prin aceasta ca nu vom purta noi singuri, cu slabele noastre puteri, durerea Crucii si ca trebuie doar sa facem pasul catre El din convinge