Așa cum era de anticipat (eu am avut acest şoc încă din primele momente ale blogului personal), România este încă o ţară puternic dependentă de stat, uşor de manipulat şi de folosit pe post de zid în jurul unor adevărate cazemate de stat generatoare de profituri uriaşe prin transferuri din buzunarul tuturor în buzunarul unora. Întotdeauna, în România încă foarte socialistă (până acum şi multă vreme de acum înainte), încă va pierde cel care apără piaţă şi câştigă cel care o înfundă cel mai tare, o agresează cel mai bine şi o pune cu toată forţa la pământ. Lucrurile în România care contează (autostrăzi, educaţie, sănătate) nu pot fi făcute, în opinia multora, decât de către stat. În mod absolut eronat şi anti-economic se consideră că liberalizarea pieţelor este ceva rău şi generator de probleme şi mai mari decât problemele pe care le produce statul de zeci de ani buni unei naţiuni cu simţul libertăţii atent cauterizat.

Scandalul izbucnit în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti se înscrie în linia aceasta de icneli ale unui părţi din acest popor care nu înţelege mare lucru din răul pe care îl apără cu preţul sănătăţii lor corporale. Acest protest are la bază o cauză absolut stupidă: să apere un monopol de stat. Sunt convins că aceşti oameni au aceeaşi atitudine şi dacă mâine i-am chema în Piaţa Revoluţiei să protesteze împotriva monopolurilor private pe care ar trebui să le desfinţăm (şi, eventual, să le facem apoi de stat). Argumentele pe care le-ar striga ar fi contra-argumente la cele folosite în manifestarea de astăzi. Acei oameni nu înţeleg de ce un monopol de stat al salvărilor este rău şi trebuie desfinţat din prima clipă, după cum nu înţeleg de ce un supermarket este bun şi ar trebui apărat cu toată puterea.

Înţeleg, pe de altă parte, şi faptul că cei care au propus privatizarea legii sănătăţii nu sunt în măsură să apere şi să promoveze ei înşişi cu cur