Protestele de sambata de la Universitate, care au avut drept pretext conflictul pe marginea Legii Sanatatii si demisia lui Raed Arafat, au avut mult spectacol si ceva actiune, alternand intre momente comice si altele extrem de tensionate.
Demonstratiile, mult sub amploarea si violenta pe care televiziunile de stiri spun ca au avut-o, au fost unele care au avut, practic, o singura tinta. Presedintele Traian Basescu. Aproape niciun alt nume al vreunui membru al Puterii nu a mai fost auzit.
Care e cel mai important lucru de remarcat? Protestele au avut destul de putin de-a face cu Legea Sanatatii sau chiar cu Raed Arafat, in numele caruia au fost declansate. Asta desi unii manifestau destula ignoranta, spunand ca se opun desfiintarii SMURD. Despre care, de fapt, nu era vorba. Totusi, nu asta a fost principalul subiect. Majoritatea celor prezenti acolo vorbeau despre salarii si despre nemultumirea fata de Traian Basescu.
Si, poate cea mai haioasa trasatura a protestului a fost aceea ca a incercat sa imite prin scandari manifestatiile de la Revolutie sau cele din Piata Universitatii a anului 1990, cu scandari gen "Nu va fie frica, dictatorul pica" si "Ultima solutie, inc-o Revolutie" sau chiar unele fara niciun sens, ca "Azi in Timisoara, maine-n toata tara" sau "Noi de-aicea nu plecam, nu plecam acasa, pana nu vom castiga libertatea noastra".
Alt lucru interesant e ca, spre deosebire de alte proteste, cea mai mare parte a protestatarilor n-au constituit-o tinerii de 20-30 de ani, ci oamenii trecuti de 40, ba chiar de 50.
Iese tara in strada
"Cica e multi acolo, in piata", imi zise soferul de taxi, intre doua povestiri despre cum s-a distrus industria si cum tinerii de azi se gandesc doar la sex. "Vreo cateva mii. Si mai vin din toata tara".
"Dar din Bucuresti de ce nu vin?", l-am intrebat
