Oare nu ni se intimpla totul - rapt, deznationalizare, umilire in masa - pentru ca nu avem replica? Cind ne-am facut vreodata expliciti in istorie? Cind verbele noastre au trecut de pragul strigatului gutural? Exista poate si o mistica a cifrelor zise rotunde: au solemnitatea unui jalon si un halo care incita imaginatia. Nu faci praf pe nimeni daca te lauzi ca ai implinit, spre exemplu, 39 de ani. 40 e alta gisca: te situeaza instant intr-o perspectiva patetica. Nu ridiculizez: constat doar un mod al reactiei si, pe undeva, un fel de cutuma. Totul e cu ce se soldeaza, cit de relevanta se dovedeste. 1812 - si cei doua sute de ani care au trecut de atunci - sint, fara indoiala, cu marja cea mai mare in aceasta ordine. Credeam ca stiu cam totul despre felul cum ne percep rusii in sinea lor si inca o proba de mitocanie si dispret, la cite s-au acumulat pina in prezent, n-ar mai avea cum sa ne impresioneze. Principial numai, din pacate, fiindca in materie de sovinism se pare ca nu exista limite de intensitate: poti escalada la infinit. Infiintarea, anul trecut, la Chisinau, a Miscarii civice „Anul 1812" (care isi propune - citez de pe http://actiunea2012.ro/grupul-de-initiativa-anul-1812âAA€AA-se-transforma-in-miscarea-civica-anul-1812âAA€AA.html - „culturalizarea societatii civile prin constientizarea trecutului istoric al R. Moldova, organizarea mai multor manifestatii pe parcursul unui an cu privire la implinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de catre Imperiul Tarist si convingerea institutiilor abilitate de a introduce disciplina Istoria Romanilor la examenele de Bacalaureat") a lasat, intr-un mod, vai, extrem de previzibil, indiferenti si Guvern, si Parlament, si chiar, de necrezut, societate civila. In schimb, la fel de previzibil, a pus in miscare armia propagandistica a rusilor, cu inepuizabilele ei munitii. Aici ar merita deschisa o mica paranteza: lua