România chiar se află într-o fundătură. Înşelaţi în serie de-a lungul ultimilor 22 de ani, păcăliţi, furaţi, minţiţi, cetăţenii acestei ţări – într-o majoritate covârşitoare – şi-au pierdut încrederea în clasa politică, în instituţiile statului.

Şi mai grav este faptul că sunt puse la îndoială înseşi economia de piaţă şi democraţia, rezultând nostalgii periculoase după dictatură. Aşa cum Ion Iliescu spunea, pe 22 decembrie 1989, că Nicolae Ceauşescu „a întinat nobilele idealuri ale comunismului", şi acum se poate spune că politicienii ultimilor 22 de ani au întinat nobilele idealuri ale capitalismului.

Frământările din aceste zile ţin loc de dezbatere publică. Şocul confruntării cu strada i-a făcut pe guvernanţi să realizeze cât de nociv este să conduci autist, mai ales atunci când ai de luat măsuri nepopulare. Inevitabil, guvernul decontează toate păcatele sale şi pe cele ale cabinetelor precedente. Iar când înşelătoriile se tot adună, de la un ministru la altul, de la un premier la altul, guvernarea devine sport periculos.

Această realitate îi face pe oameni nu doar furioşi pe actuala Putere, ci şi neîncrezători în actuala Opoziţie. Aşa se explică numărul mic de manifestanţi din Bucureşti şi din celelalte oraşe. Într-un moment când oamenii trăiesc prost, iar perspectivele sunt sumbre, lipsa de încredere în Putere este dublată de lipsa de încredere în Opoziţie. Aşa se face că niciun politician român nu depăşeşte 27% la capitolul „încrederea populaţiei". O largă majoritate a populaţiei şi-ar dori acum „jos Băsescu", dar bate în retragere când e vorba de cel care ar trebui pus „sus".

Şi în aceste zile, Opoziţia a arătat că nu ştie să fructifice momentul delicat al Puterii. Aceleaşi tentative ieftine de a câştiga ceva voturi, nimic consistent pe fond. Lipsesc ideile mari, dar lipsesc şi liderii convingători. Pentru o populaţie nemulţumită, chiar