"Am un singur aliat - poporul roman" Asta spunea Traian Basescu intr-un interviu acordat unei publicatii franceze, la inceputul mandatului sau. Cand toate erau pe roze. Ce s-a schimbat? Multe. Multe de tot. Marele comunicator a devenit marele luptator cu oricine si orice, fara aliati.
Mai mult, marele comunicator a devenit marele bataus. Castiga batalii care nu-i prea servesc. I-a ajutat cu ceva ca i-a pus in situatii dificile pe Crin Antonescu si Victor Ponta la consultarile de la Cotroceni, cand a aratat ca, totusi, e o
diferenta de calibru la bataie politica intre ei? Nu prea. I-a ajutat cu ceva ca l-a pus la punct pe Arafat, in direct la TV? Din contra. Genul asta de confruntari sunt unele in care Basescu obtine victorii a la Pyrus. Adica noi, jurnalistii, si o parte a celor pe care ii intereseaza genul asta de confruntari vedem ca Basescu a fost mai dur, mai hotarat, mai bun, mai tare, mai combativ.
Asa, si? De ce l-ar interesa pe cetatean, in momentul asta? Nu de asta are nevoie. Nu de un luptator anti-sistem, are nevoie de un protector. Un om care sa vorbeasca despre problemele lui, despre cum il umileste statul, despre ce-i trebuie, despre cum vede ca unii se imbogatesc in timp ce el sta pe loc sau saraceste, despre cum e nemultumit de conditiile din spitale. De acolo trebuia inceputa comunicarea pe Legea Sanatatii. Vreti un slogan pentru Legea Sanatatii? "Sa aducem banii privati in sanatate!" Nu "ghici ghicitoarea mea, domnule Arafat!"
Unde e omul acela?
Omul care la inceputul mandatului facea gesturi prin care sa arate cu orice ocazie cat de apropiat e de popor, care trimitea militarii sa repare nu-stiu-ce mal care venea peste sat, care explica despre cum ce face e in interesul cetateanului, nu mai e. Cel care parea aparatorul omului fata de sistem a devenit sistemul.
In loc sa ia apararea oam