Revoltele violente care au cuprins centrul Bucurestiului, alaturi de protestele organizate in alte cateva mari orase ale tarii, au provocat reactii ciudate in randul politicienilor. Dupa cum stau cocotati pe crengile copacului uscat al politichiei romanesti, liderii partidelor s-au avantat sa culeaga roadele revoltei.

Crin Antonescu, marele absent al Parlamentului Romaniei, suna goarna pentru mobilizarea trupelor USL care sa se alature protestatarilor. Sindicalistii, mai mult sau mai putin politizati, treziti din somnolenta, ameninta cu greva generala. Coalitia aflata la guvernare ii scoate tapi ispasitori pe membri galeriilor echipelor de fotbal - cat de convenabil! - pe care aproape ca-i declara cetateni de mana a doua, anarhisti cu simbrie, dusmani ai democratiei! Singurul care tace este Traian Basescu, marele vinovat al declansarii haosului. Isi pregateste cumva elicopterul, cu care sa fuga spectaculos din curtea Cotrocenilor?

Dincolo de orice gluma, reactiile politicienilor merita a fi analizate, macar pentru a incerca sa masuram absurdul. Opozitia, firesc, doreste sa obtina beneficii maxime dupa urma revoltelor. Ochii liderilor USL privesc pofticiosi la miile de romani care protesteaza in strada, contorizand tot atatia potentiali votanti. Dar ochii intotdeauna sunt mai mari decat burta, iar apelul lui Crin Antonescu lansat catre simpatizantii si membri USL de a iesi in strada prezinta riscul ca participarea sa nu fie suficient de mare, incat sa dovedeasca forta USL.

Lepadarea lui Crin de protestatarii violenti - pe care ii numeste huligani - este o alta greseala, dovedind infantilitate politica. El uita ca exista varianta ca violentele sa nu fie neaparat expresia unor manipulari sau a unor porniri patologice, ci mai degraba a acumularii unor mari frustrari in randul populatiei exasperata de saracie, de masurile aberante de aus