Exista ceva pe aceste meleaguri, in acest aer, care distorsioneaza timpul si spatiul. Omul care traieste aici este, daca nu in totalitate, macar partial absent la ritmul firesc al lumii. El traieste in alt spatiu temporal al Universului, in Relativitatea Absoluta. Punctualitatea romanului e proverbiala si molipsitoare. Cind e vorba de ora exacta, noi ajungem intotdeauna la si cinci. Asta nu pentru ca avem ghinion, ci pentru ca in Romania ora fixa de intilnire nu semnifica un lucru in care merita sa credem. Pentru noi, ea nu reprezinta o religie: sintem si vom fi un popor de oameni liberi... E posibil ca totul sa fi pornit de la un anumit moment din trecut, probabil din timpul lui Decebal, daca nu chiar el va fi fost cel care a stirnit toata revolta asta impotriva exactitatii. A fost de-ajuns ca un sir finit de persoane, o familie, o generatie sa nu creada in punctualitate, s-o neglijeze cu totul, pentru ca apoi un intreg popor sa o ia razna ca o avalansa sau ca un tren in spatele locomotivei. Pentru ca aproape toate lucrurile pe care le facem in viata reprezinta niste expresii mimetice ale altor lucruri facute de altii inaintea noastra, de care noi sintem mai mult sau mai putin constienti. Putine sint faptele care ne apartin in totalitate, care sint unice, iar ele au sanse destul de mici sa fie la rindul lor copiate de altii din urma noastra (mai ales daca sint din categoria celor pozitive). Cunosc oameni respectabili care intirzie de fiecare data la intilniri, si nu putin - 5,10 minute -, ci zeci de minute, oameni cu care, daca iti stabilesti o intrevedere, trebuie sa vii cu jumatate de ora mai tirziu ca macar sa fii sigur ca nu astepti decit cel mult 20 de minute. Ei bine, daca traiesti cu un astfel de om zi de zi si te intilnesti cu el la fel de des, sint sanse mari ca de la un moment sa devii si tu unul ca el, iar cind trebuie sa te vezi cu cineva cu adevarat pun