Chiar dacă sunt departe de a fi atins o masă critică, manifestaţiile anti-Băsescu au produs mutaţii importante în gândirea anchilozată a unor actori politici.
Uneori, chiar şi câteva mii de oameni reuşesc să clatine credinţa atotputerniciei, deschizând ochi care începuseră să orbească.
Guvernanţii au înţeles că nu există doar România, ci şi românii. Nu poţi guverna ţara ca şi cum în ea n-ar exista oameni. Iar pe oameni trebuie să-i convingi, nu să-i ignori. În câteva zile agitate, politicieni suficienţi sau chiar autişti au înţeles că dialogul nu este o favoare făcută cuiva, ci o necesitate. Nu poţi guverna ca şi cum poporul ar exista doar în ziua votului! E de înţeles să iei decizii nepopulare atunci când acestea au o logică economică, administrativă sau justiţiară, nu însă şi pentru chestiuni discutabile sau chiar revoltătoare precum comasarea alegerilor şi votarea primarilor din primul tur. Nu poţi întinde coarda la nesfârşit!
Preşedintele Traian Băsescu a înţeles că: 1. a lansat proiectul unei legi esenţiale într-o formă superficială; 2. a greşit faţă de Raed Arafat; 3. a monopolizat comunicarea Puterii cu societatea, implicându-se excesiv în acţiuni care trebuiau să aibă alţi vectori de imagine. Şocurile străzii l-au făcut pe Băsescu să sesizeze capcanele în care a intrat, astfel încât a retras legea, l-a readus pe Arafat şi a evitat să mai iasă pe televizor. De acum, e de aşteptat ca şeful statului să fie mai atent cu apariţiile publice.
Cu ceva timp în urmă, Traian Băsescu a declarat că, potrivit Constituţiei, nu este obligat să facă guvern USL nici dacă alianţa PSD-PNL va obţine la alegeri peste 50%. Astăzi, şeful statului n-ar mai putea susţine aşa ceva. Frământările din aceste zile au, iată, şi efecte concrete. Nu poţi face guverne ţinând cont doar de jocurile politice şi de flexibilitatea Constituţiei! Majorităţile artificiale,
