Calmul si rabdarea au ramas singurele medicamente prescrise cu generozitate in sistemul sanitar de la noi. "Sanatate!" a fost dintotdeauna cea mai de suflet urare pe care si-o adreseaza romanii. Au si de ce sa se salute asa: e bunul cel mai de pret pe care il pot avea. Asta pentru ca, in ciuda progreselor facute in domeniul medicinei, sanatatea este tot mai scumpa. Medicamentele - la fel. Unele dintre acestea din urma si-au dublat pretul in ultimii cinci ani. Nu deodata, ci cite un pic, de parca cineva a avut cu cinism grija sa ne fereasca de socuri. In tot acest timp, raportul leu/euro a fost relativ stabil, fara mari fluctuatii. Alte medicamente au disparut cu totul, in locul lor aparind altele, de obicei mai costisitoare. Reformele in sanatate s-au derulat nu doar prin farmacii, ci si in spitale. S-au unit, s-au desprins, s-au reunit, s-a mai varuit pe ici, pe colo si s-au mai scos niste robinete acolo unde nu s-au gasit garnituri de schimb. Prea putina aparatura performanta a fost achizitionata. Totusi, cea mai simpla metoda de a face economii a fost restringerea paturilor, pe motiv ca ar fi fost prea multe. Poate era mai bine sa fi fost inasprit controlul risipei. Americanii, de exemplu (si nu numai ei), pe asta marseaza atunci cind se zgircesc sa aloce pastile prea multe ori prea puternice contra unei maladii obisnuite. De altfel, este cunoscuta traditia occidentala de a evita pe cit posibil antibioticele. In Romania, ele se prescriu intr-o veselie - cum ar spune un binecunoscut personaj aflat in virful puterii politice. Sigur, pacientii au la dispozitie si alte metode de tratament, in medicina alternativa sau in mediul privat - care, la noi, desi este exclusivist, e abia in plina dezvoltare. Terenul pentru investitii in domeniu este promitator, desi clasa de mijloc nu e indeajuns de puternica, iar medicii inca scruteaza departarile occidentale, cu ginduri de p