In Romania de astazi pare ca intoleranta a ajuns a fi un fel de politica. Credeam ca am depasit momentele din anii aia in care cine nu era cu noi era impotriva noastra. Ultimele evenimente, sociale si politice, imi dau apa la moara. Nu e cazul sa scriu despre ceea ce se intampla prin diverse piete… de bine sau de rau. E plina lumea de tot felul de „ingineri“ analisti. Mai lipseam eu din tagma asta. Si totusi…!
In toata tevatura asta mediatica, cu voie sau fara de voie, ca de fiecare data, isi face loc personajul „Gigi“. Oierul parlamentar, cu statut european, are, evident, pareri de necontestat. Patron de echipa, omul nostru, scoate crucea in fata si ne anunta ca Arafatul, din problema, e un fel de… nu stiu cine… pentru simplu motiv ca e musulman… sau arab… adica nu e crestin. Iata-l pe ortodocsul Becali, din nou, detinatorul adevarului absolut.
Acelasi vajnic aparator al crucii ne spune ca transferul la Steaua a unui baiat, ceva mai intunecat la chip, s-ar putea perfecta doar daca acesta s-ar lepada de religia in care l-a facut mama lui si ar trece la crestinism. Chestia asta imi aduce aminte de patimile trecute ale lui Brancoveanu decapitat de turci impreuna cu fii sai… tot pe motiv de religie… si de bani.
Dar pe invers! Pe aici, prin Banat, dupa ce turcii au plecat acasa, din motive care acum nu mai conteaza, oamenii au lasat mai la vale treaba cu religia, si culoarea. La Poli, dupa anii ’90, pe arena Electromotorului, in cateva amicale, alergau niste feciori care vedeau zapada pentru prima data in viata lor. Atunci nu m-am intrebat daca „frigurosii“ erau crestini sau nu. A inceput campionatul si „pata de culoare“ a functionat pana cand din „peninsula“ crestinul ala cu nume de jambon a dat cu mucii in fasolea… cu ciolan.
Acelasi Gigi a mai anuntat, cu niste vreme in urma, ca Paszkany e ungur. Stupoare! Cefereul din Cluj a cam marsavit pr
