Preotul Marius Moşteanu, de la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Constanţa, este considerat urmaşul spiritual al „patriarhului Dobrogei“.

Avea 97 de ani, era senin, lucid, fericit, împăcat. Şi-a dorit să trăiască mult, ca să ajute oamenii. Marele duhovnic Arsenie Papacioc s-a stins în luna iulie a anului trecut, în chilia sa de la Mănăstirea Techirghiol. Mii de suflete au lăcrimat, pentru că au pierdut un vindecător. Dar au câştigat un sfânt în Ceruri.

Cu toate acestea, spiritul duhovnicului trăieşte, la fel şi poveţele şi pildele sale. Le-a lăsat pe mâini bune. Părintele Marius Moşteanu (46 de ani) le duce mai departe cu dăruire, cu dorinţa de a face bine, de a le transmite oamenilor bucuria de a trăi. Este animat de o energie molipsitoare, ce te face să-ţi schimbi imediat atitudinea.

Harul de a vindeca suflete

Cine este Marius Moşteanu? „Un preot cu har" - aşa îl caracterizează cei care-l cunosc. Şi, chiar dacă nu-l ştii, vocea lui, ce are melodia divină a Binelui, te face să-l recunoşti, deşi nu ştii de unde. Intri în Biserica „Sfântul Nicolae", din vecinătatea Arhiepiscopiei Constanţa, cu sfială, cu sufletul încărcat, apăsat, şi ieşi încrezător, bucurându-te de lucrurile mărunte din jurul tău, de un zâmbet, un mesaj, o strângere de mână. Părintele aduce pace în sufletele celor rătăciţi, zâmbeşte mereu, iar pentru orice sfat are o pildă.

„Mergeţi, tată, mai departe, că trebuie să trăim mult, bine şi frumos"- aşa i-a spus părintele Arsenie Papacioc într-o zi. I-a predat ştafeta, i-a lăsat un mesaj de viaţă îndelungată, pe care să-l ducă mai departe. Acum, agenda părintelui este mai încărcată decât cea a unui medic. Pentru toată lumea are un sfat, iar pildele se rostogolesc în glasul lui. Este un învăţător înnăscut. Discursul său are întotdeauna introducere, cuprins, încheiere şi, mai ales, sens.

Astăzi, mulţi dintre cei care mergeau