- Politic - nr. 933 / 19 Ianuarie, 2012 Crestinismul era ideologia adecvata a imperiului universal al Romei si, ca atare, ea nu putea sa se conserve fara realitatea unui imperiu asemanator. Astfel, biserica, rod al ideologiei unui imperiu, pentru a se conserva dupa caderea acestuia, trebuia sa faca tot ce-i statea in putinta pentru a crea un nou imperiu, deoarece era "un suflet fara corp”, gata sa se naruiasca daca nu se grabea sa-si creeze un asemenea suport care sa-l apere si sa-l reprezinte totodata ca putere, dupa cum era considerat acest nou imperiu spiritual. Facandu-se o asemenea analogie intre suflet-corp si spiritputere, doctrina catolica a incercat tot timpul sa ofere puterii politice argumentele necesare mentinerii unor raporturi functionale dintre biserica si stat. In opinia unor teologi, catolicismul confera reprezentantilor politicii o valoare spirituala doctrinara, si care, asa cum am vazut, erau investiti si cu autoritate divina. Au existat insa si raporturi antinomice intre cele doua puteri, neintelegeri care au adus grave prejudicii acestora prin tendinte unilaterale de suprematie a uneia fata de cealalta care, in ultima instanta, a condus la erodarea autoritatii lor si implicit la destramarea imperiului pe care il reprezentau. Dar asa cum am anticipat, crestinismul a avut influente mai ales in plan politic, soarta sa fiind foarte stransa de cea a Imperiului Roman, intre politica si religie existand o legatura indisolubila, ca cea dintre suflet si corp. Aceasta legatura si acest paralelism politico-religios, atat de riguros evaluat (ca echivalent al paralelismului si raportului de implicatie dintre fiziologic si psihologic), se reflecta si in raportul stabilit intre Iisus si Apostolul Petru, primul reprezentand spiritul, iar cel de-al doilea simbolul lumii-cetatii terestre, "piatra” pe care s-a zidit acest spirit intrupat. De aici relatia dintre po