Cartea lui Stéphane Hessel, Indignați-vă – apărută în octombrie 2010 și tradusă și în limba română cîteva luni mai tîrziu –, a avut mai mult decît un succes de librărie: a reușit să mobilizeze indignarea a milioane de oameni la nivel global. Este mai mult decît venerabilul antifascist, membru al Rezistenței franceze împotriva ocupației hitleriste și participant la redactarea Cartei Universale a Drepturilor Omului în 1948 (Hessel s-a născut în 1917!). Și dacă mișcarea idignados-ilor, inspirată chiar de îndemnul lui Hessel, începută în Puerta del Sol din Madrid, pe 15 mai, s-a extins apoi în întreaga Spanie, în Portugalia, în Grecia, în Israel, pentru a deveni, în toamna anului trecut, odată cu „Occupy Wall Street“, o mișcare mondială, totul a început în Africa de Nord, în Tunisia, cu căderea lui Ben Ali chiar acum un an. Iar numitorul comun al tuturor acestor mișcări a fost și rămîne democrația.
Spre sfîrșitul anului trecut și începutul acestuia, indignarea a pătruns și în Estul Europei, mai ales odată cu manifestațiile din Rusia și din Ungaria, așa că nu era decît o problemă de timp ca mișcarea să afecteze și România. Iar scandalul Raed Arafat, provocat de bravada lui Traian Băsescu, nu a fost decît ocazia declanșării unor proteste care aveau nevoie doar de un prilej pentru a trece de la potență la act. Amăgit de sondajele de opinie care indicau că momentul critic declanșat de anunțarea tăierilor salariale din mai 2010 a trecut și că poziția sa e ceva mai sigură acum, Traian Băsescu nu doar că și-a asumat „reforma“ sănătății și s-a expus încă o dată public, dar a și forțat nota. Pe fundalul de nemulțumire generalizat, a fost picătura care să dea sens manifestațiilor de protest spontane, pe care repunerea tardivă în funcție a lui Raed Arafat pare că nu le mai poate opri.
S-a dovedit, încă o dată, că perseverența în eroare a
