La momentul cînd scriu aceste rînduri, Ion Iliescu este în convalescență la spitalul Elias. Dacă are vreun televizor în rezerva „prezidențială“, sînt convins că imaginile cu protestatarii de la Universitate îi stîrnesc niște amintiri. Își aduce probabil aminte de mesajele transmise la televiziune în aprilie 1990, aproape identice cu mesajul de astăzi al autorităților: „...și astăzi în Capitală s-au produs mitinguri neautorizate care au perturbat serios circulația rutieră în zona Piața Universității, perturbare, de altfel, începută în ziua de ieri, duminică, 22 aprilie 1990, orele 18.00. În acest context, trebuie sublinat faptu’ că, pe lîngă cei prezenți care și-au desfășurat demonstrația pașnic, unele elemente certate cu ordinea și disciplina au produs dezordine și pagube materiale“.

Sîntem în 2012: altă lume, altă atmosferă. În Piața Universității, cîteva mii de oameni s-au răzvrătit împotriva abuzului de putere, a simulării dialogului real cu societatea, al disprețului afișat de șeful Statului față de doctorul Raed Arafat. Autoritățile și mai ales conducerea Partidului Democrat abia se dezmeticesc din tulburările care țin de vineri seară. În mai multe orașe din țară se adună oameni, care își strigă nemulțumirile și se întorc acasă. Aceleași nemulțumiri, aceeași furie nedisimulată. Nu e nici pe departe o revoluție, nici o emanație modestă a evenimentelor de acum 22 de ani din aceeași piață, e o mișcare spontană împotriva fărădelegilor și a disprețului față de cetățean. Un dispreț afișat inclusiv prin cele 14 asumări de răspundere ale Guvernului, în trei ani, pe legi cruciale pentru viitorul unor generații (Codul Muncii, Legea Educației, comasarea alegerilor etc.), fără dezbateri parlamentare, fără consultări. Dialogul a dispărut de mult, sîntem invitați de prim-ministru să mergem la prefecturi, unde există niște comisii. Purtătorul de cuvînt